Untitled 2.001

De mică am fost curioasă. Mi-a plăcut să aflu, să știu, să cunosc…

Îmi terorizam bunicii și părinții să îmi citească subtitrările la filme și simțeam că, din când în când, mă mai păcălesc și mai sar unele replici… așa că am învățat repede să citesc și spre sfârșitul clasei întâi deja puteam citi subtitrările și descopeream plăcerea lecturii. Purtată de pasiunea pentru citit am fost martoră la intrigile dintre zeii Olimpului și la cele de la Curtea Franței, am ajuns prin stepele Americii pe vremea când acestea erau, încă, străbătute de băștinași, în centrul și apoi în jurul Pamântului în 80 de zile, am stat cu sufletul la gură să descopăr dacă intuiția și raționamentul meu au funcționat și am aflat cine este ucigașul înaintea lui Hercule Poirot... am descoperit România primei jumătăți a veacului IXX și am îndrăgit Iașul deși nu fusesem, încă, acolo… sau am colindat prin Bucureștii de altă dată alături de crai de curte veche și… m-am îndrăgostit de ski (cu toate că skiul este încă pe lista mea cu lucruri de învățat).

Pasiunea de a citi m-a ajutat să descopăr frumusețea limbii române, bogăția ei de sensuri și plăcerea de a folosi, uneori, în conversații, jocurile de cuvinte. Cunoștințele de semantică, împreună cu cele de gramatică, precum și proprietatea termenilor au căpătat sens mai târziu, în profesia de avocat.
Am făcut și gafe… astăzi mă amuză teribil o conversație telefonică începută cu întrebarea ”vă pot reține câteva minute?” și replica primită “Dacă aveți mandat…” Situația creată de abordarea mea nepotrivită a fost salvată de inteligența și umorul fostului meu profesor și m-a lecuit definitiv de acest mod de adresare.


După ani, cerințele necesare performanței profesionale, au dus dragostea mea pentru limba română către noi descoperiri, cele care implică importanța și puterea limbajului în absolut orice interacțiune umană, indiferent că vorbim de negocieri dure sau de conversații profesionale sau personale. Am văzut cum conversația și modul în care formulezi și, mai ales, reformulezi, pot determina schimbări ”surprinzătoare” de atitudine și comportament.


Curiozitatea mea dintotdeauna, cea de a afla ce stil de viață au oamenii în alte societăți decât cea în care am crescut, cum de pare că trăiesc mai bine, ce îi ajută să obțină ceea ce își doresc în viață, m-a purtat pe meleaguri în care, copil fiind, visasem cândva să ajung. Am admirat peisaje și arhitectură, am descoperit gastronomie și obiceiuri și, mai ales, am întâlnit oameni care prin cunoașterea lor aveau să adauge o nouă înțelegere vieții mele. Unii dintre ei au apărut în calea mea în momentul cel mai potrivit, atunci când întrebările pe care le aveam își așteptau răspunsuri și noi înțelegeri.


Așa cum se întâmplă în viață, etapa căutării răspunsurilor în exterior este urmată, în mod firesc, de cea în care te întorci către tine și începi să cauți răspunsurile în interior… și m-am întors spre mine și am pornit pe drumul căutăriii mele în urmă cu 16 ani. Și am aflat răspunsuri la unele din întrebările care tot reveneau, am descoperit înțelesuri și metode care mă ajută să mă înțeleg, să mă dezvolt și să cresc pentru a trăi o viață împlinită în care sunt în armonie eu cu mine.


“Viața începe mereu” spunea Mihai Sebastian în “Accidentul”. iar pentru mine a căpătat un nou sens atunci când m-am trezit la o răscruce de drumuri în viață și a venit momentul de a decupla pilotul automat care mă conducea de mai bine de 6 luni în ceva ce se transforma pe zi ce trecea într-un coșmar… iar eu nu dormeam. Vedeam ce se întâmplă, în toată nebunia și stresul continuam să performez susținută de tot arsenalul de metode și strategii pe care le aplic constant în viața mea. Cu toate acestea, sunt anumite lucruri care uzează și vine un moment în care ceva din interiorul tău se face auzit și, dacă îi dai șansa și-l asculți, capeți un moment de forță și luciditate… eu m-am trezit uitându-mă cu adevărat la mine în punctul în care eram și întrebându-mă:

Încotro se îndreaptă viața mea?

Oare trăiesc viața pe care mi-am imaginat-o, copil fiind?

Cine sunt eu, cea de acum?

Când îți place ceea ce faci și nu îți place conjunctura în care faci, ce e de făcut: te schimbi tu sau schimbi mediul?

Sunt schimbările pe care ar trebui sa le faci la tine congruente cu valorile tale fundamentale astfel încât să continui în mediul în care ești?

Poți să determini schimbarea mediului sau schimbi mediul în sensul de a pleca de a colo?   

Și când te asculți și accepți că răspunsul este să mergi pe drumul tău care continuă diferit de cel pe care ai mers până atunci, se lasă o liniște interioară, îți reapare zâmbetul pe față, dispare nodul din stomac pe care îl simțeai când te gândeai că iarăși mergi în acel loc care nu te mai reprezintă și nu ți se mai potrivește și, atunci când liniștea și pacea reintră în viața ta, știi că ai făcut alegerea corectă pentru tine.
Privesc înapoi și văd cum puzzle-ul care e viața începe să se contureze: piesele care reprezintă familia și anii de școală, cele care arată drumurile frecvente la București la tratament ortodontic și care au determinat alegerea mea inițială de a studia stomatologia (pentru că știam din propria experiență ce simte un copil care poartă aparat “de îndreptat dinții”), apoi cele care cuprind anii de lucru într-un laborator de analize de virusologie pentru sângele recoltat de la donatori (HIV, hepatitele B și C) pentru că stomatologia nu s-a regăsit pe drumul meu, urmate de piesele care reflectă anii în care am studiat dreptul și m-am imaginat redactând clauze la contracte și apoi de cele în care imaginația a devenit realitate: cele cu mine în ipostaze diferite ca avocat colaborator al uneia dintre firmele de avocatură de top din România și apoi ca avocat in-house într-o multinațională… iar de-a lungul drumului sunt acei oameni care au fost mentori pentru mine și cărora le sunt recunoscătoare pentru că au ales să facă ce știu ei mai bine și astfel drumurile ni s-au intersectat, pentru că întâlnirea cu ei mi-a îmbogățit viața cu toate acele lucruri învățate de la ei, mai sunt și acei oameni care m-au ajutat să înțeleg cum nu este plăcut pentru ceilalți să te comporți… întâmplări și oameni care mi-au fost alături și care m-au condus să devin cine sunt astăzi… văd drumul căutării mele. 

Pe drumul acesta început cu intenția de a mă descoperi și a mă dezvolta, am ajuns în punctul de a da mai departe, de a împărtăși din cunoașterea și experiența mea ... și așa a luat naștere proiectul Top Tier Life.

Povestea se scrie în continuare căci călătoria continuă cu această nouă provocare la care te invit să mi te alături.

Sunt Irina Radu, fondatoarea proiectului Top Tier Life și, cu permisiunea ta, ghidul tău în această călătorie.